Mărginită de cele două pârâuri, Simila și Ibana (străvechea Liubana -"vale a dragostei"), comuna se gasește pe Colinele Tutovei, podiș format pe frământatul fund al Mării Sarmatice. Condițiile prielnice au favorizat apariția și dezvoltarea vieții pe aceste meleaguri, astfel încât, din negura mileniilor s-a păstrat un schelet de mamut, descoperit în anul 1889. În punctul "Capul dealului", s-au descoperit vestigii ale culturii Precucuteni și Cucuteni precum și elemente reprezentative pentru perioada de sfîrșit a epocii bronzului. Primul document care certifică existența unui sat pe teritoriul comunei a fost emis in 24 aprilie 1434, la Suceava, de Ștefan Voievod și în care se menționează clar satul Mânzați la obârșia (izvorul) Liubanei. Urmează atestările pentru satul Florești, în 1598 și, în 1619 pentru satul Pleșani (Pleșești). Cursurile de apă și relieful prietenos au permis locuitorilor să își încropească așezări înfloritoare în care, pe lângă lucratul pământului s-au dezvoltat și meșteșugurile. Astfel, erau numeroase vadurile de moară (menționate în documente de pe la 1600), la fel ca pivele de bătut suman. Mai târziu, locuitorii au chibzuit o tehnică anume de obținere a varului, pentru care erau vestiți în așezările din preajmă. Ca urmare, zona înflorește, apar marile moșii, se ridică biserici, școli, spitale. La schitul Mânzați ia ființă, în 1830, una din primele școli rurale din Moldova, iar în 1881 se inaugurează spitalul de la Florești. În această comună s-au născut Alexandru Vlahuță (5 septembrie 1858 în satul care îi poartă numele) și Constantin Chirița (12 martie 1925 în Ibănești).